De ce persistă anxietatea?

     Persoanele cu tulburări de anxietate își întrețin stările fără să își dea seama prin strategiile comportamentale și credințele lor. Prezentarea motivelor de persistență a anxietății nu sunt descrise cu scopul unui demers terapeutic. În cazul în care nivelul de anxietate și activare emoțională este mare, vă recomandăm să apelați la un specialist în sănătate mintală. În terapia cognitiv-comportamentală, un specialist psiholog online sau față în față, vă poate ajuta să identificați aceste probleme și să canalizați gândurile și emoțiile în comportamente benefice pentru dumneavoastră și oamenii din jur.

     Evitarea este un semn clar al anxietății. Evitarea este uneori evidentă, de exemplu atunci când o persoană agorafobică nu își părăsește locuința. Alteori este foarte subtilă. De exemplu, o persoană cu atacuri de panică repetate strânge puternic volanul în timp ce conduce. O clientă cu tulburare obsesiv-compulsivă încearcă să nu se gândească la o idee pe care nu o poate accepta. O altă persoană cu anxietate socială evită contactul vizual și încearcă să își controleze tremurul mâinilor.

     De asemenea, îngrijorarea nu aduce niciun beneficiu persoanelor cu tulburări de anxietate. Uneori, clienții cred că este important ca ei să își facă griji pentru a preveni pericolul. Îngrijorarea, însă, îi determină de fapt să supraestimeze permanent pericolul în timp. Clienții anxioși au credințe de genul:

„Lumea este periculoasă.”

„Trebuie să fiu mereu în alertă. Trebuie să anticipez orice probleme care ar putea apărea. În caz contrar, aș fi iresponsabil.”

„Dacă mă îngrijorez, pot să îmi dau seama ce am de făcut.”

     Apoi, în cazul în care catastrofa prevăzută nu s-a petrecut, în loc să admită faptul că ar fi fost puțin probabil să se întâmple, își spun: „A fost bine că m-am îngrijorat despre asta, altfel s-ar fi întâmplat.”. 

     În terapie psihologică și psihoterapie, atât psihoterapie online cât și psihoterapie față în față, un psiholog specialist vă poate ajuta să identificați aceste gânduri aprinse.

     Clienții anxioși au nevoie și de certitudine. O persoană anxioasă spune: „Trebuie să știu cu certitudine că nimic rău nu se va întâmpla.”. Dar multe evenimente din viață sunt imprevizibile sau nu pot fi prevăzute cu o certitudine absolută. Presupunerea că certitudinea este posibilă și nevoia de a obține certitudine perpetuează anxietatea. O strategie disfuncțională pe care o folosesc clienții pentru a obține certitudine este solicitarea constantă a asigurărilor.  De exemplu, o clientă îi solicită frecvent soțului ei să o asigure că acesta o iubește în continuare și că nu o va părăsi niciodată. Nevoia de certitudine este asociată și cu încercările sale de a se controla excesiv, de a-și controla soțul, copiii și chiar colegii de serviciu.  De exemplu, le trimite permanent mesaje soțului și copiilor ei pentru a se asigura că sunt bine și le va trimite mesaje întruna până când primește un răspuns înapoi.

     Un alt obicei pe care îl au clienții anxioși este că acordă prea multă atenție gândurilor anxioase. Oamenii fără tulburări de anxietate verifică automat realitatea și/sau se implică în rezolvarea problemei în momentul în care observă gândurile anxioase. Sau le consideră „doar gânduri” și se concentrează din nou pe ceea ce făceau. Atunci când este prezentă tulburarea de anxietate, clienții se concentrează pe gândurile anxioase, le tratează ca „fapte”, anxietatea lor crește și se implică de obicei într-o acțiune nefolositoare (cum ar fi suprimarea gândului, îngrijorarea sau solicitarea asigurărilor menționate anterior).

     Perfecționismul este uneori un factor care menține tulburările de anxietate. O persoană anxioasă ar putea gândi: „Ar trebui să fiu perfectă, dacă nu, sunt vulnerabilă la lucrurile rele care se întâmplă. Ar trebui să găsesc soluția perfectă la orice problemă. Dacă lucrurile nu sunt perfecte, totul se va duce de râpă.”.  Problema perfecționismului este că este imposibil.  Atunci când persoana perfecționistă nu își îndeplinește așteptările de perfecțiune, nu se gândește că acest lucru se datorează standardelor nerealiste. În schimb, reprezintă pentru ea o dovadă în plus că este vulnerabilă la lucrurile rele care se petrec, ceea ce îi menține nivelul de anxietate ridicat în timp.

     În final, clienții cu tulburări de anxietate au dificultăți foarte mari în a tolera și a accepta experiența anxietății, întrucât ei sunt „anxioși pentru că sunt anxioși”. O persoană cu anxietate poate crede că anxietatea este greșită și că dacă nu încearcă să o controleze, se va înrăutăți tot mai mult până când nu o va mai putea suporta și „va pierde controlul”. Vă puteți gândi la anxietate ca la energia pentru o provocare, așadar atunci când credeți că experimentarea anxietății este o provocare, veți ajunge să simțiți un nivel suplimentar de anxietate de fiecare dată când apare.

     Din fericire, foarte multă literatură de specialitate sprijină acum eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale în tratarea eficientă a tulburărilor de anxietate. Iar tratamentul a devenit și mai eficient în ultimii ani, pentru că terapeuții au adăugat strategia de conștientizare a prezentului (mindfulness) în repertoriul de tehnici, ajutând clienții să identifice și să accepte experiența anxietății și să învețe cum să mute anxietatea în fundal pe măsură ce se concentrează pe activitatea importantă în care sunt implicați, și nu cum să încerce să scape de anxietate. Anxietatea poate fi abordată în ședințe de psihoterapie, de terapie cognitiv-comportamentală sau dezvoltare personală. Fie că alegeți un psiholog online sau față în față, un psiholog de cuplu sau un psiholog pentru copii, terapia psihologică vă poate ajuta să gestionați mai bine obstacolele în calea prevenirii și tratării anxietății.

https://beckinstitute.org/Judith S. Beck