Etape ale pierderii și durerii

     Pierderea și durerea asociată ei sunt experiențe inevitabile ale vieții. Fie că este vorba despre moartea unei persoane iubite, fie despre o despărțire sau un divorț, pierderea unui loc de muncă, un avort spontan, pierderea unui animal de companie, o boală sau un accident cu consecințe asupra funcționalității noastre, fie despre o schimbare în mediu care ne modifică viața, pierderea este trăită de către fiecare dintre noi în felul său unic.

     Deși reacțiile noastre la pierdere depind de o varietate de factori, experții în doliu descriu o serie de etape prin care persoana poate trece în procesul durerii:

          Negarea este primul stadiu, o fază de șoc ce ne ajută să supraviețuim durerii pierderii. Este o fază în care parcă nimic nu are sens, nimic nu este important. Nu-mi vine sa cred că nu mai e, Parcă e ceva ireal, își poate spune persoana în această fază.

          Furia poate fi simțită în raport cu cel care ne-a părăsit, în raport cu doctorii care au îngrijit persoana bolnavă, cu lumea, cu Dumnezeu; putem simți furie în raport cu propria persoană sau în raport cu alții. Furia este vocea durerii, în spatele căreia se ascund mai multe emoții care vor ieși la suprafață, în timp.

          Negocierea este etapa în care ne întrebăm ce am fi putut face altfel pentru a preîntâmpina pierderea. Este o etapă în care ne putem întreba: Cum ar fi fost dacă aș fi făcut..., Dacă aș mai fi consultat X medici poate..., Dacă eram mai implicat (ă)...  poate nu ar fi plecat, etc.

          Depresia este etapa în care persoana își plânge durerea pe care o simte. În această fază, unele persoane pot simți nevoia de a se retrage din preajma celorlalți. Durerea se poate simți foarte intens, poate fi copleșitoare, iar persoana poate crede că va dura veșnic. Este important să înțelegem că această fază este normală în procesul de doliu și nu constituie un semn de boală mintală.

          Acceptarea este etapa în care durerea se simte în continuare, însă persoana începe să accepte realitatea pierderii. Este o realitate neplăcută cu care persoana învață să trăiască. 

     Este important să știm că:

• Experiența pierderii este personală, fiecare persoană trăiește pierderea în felul ei.
• Aceste etape NU sunt obligatorii pentru fiecare dintre noi.

     Unii oameni pot experimenta doar o parte dintre ele, și nu în această ordine, alții le pot experimenta pe toate. Pentru unele persoane acceptarea poate dura ani buni, pe când alții nu ajung la acceptare. Unele persoane nu trec prin faza de negare, alții nu trec prin faza de furie. Se poate întâmpla ca unii oameni să treacă prin aceste faze de mai multe ori.

• Un proces sănătos este să trecem PRIN durere și nu peste ea.

     Înțelegerea și acceptarea emoțiilor dureroase și copleșitoare asociate pierderii  te poate ajuta să te împaci cu aceasta și să găsești un nou mod de a o integra în viața ta. Este important să ne dăm timp să simțim emoțiile și să avem răbdare cu noi în procesul vindecării. Aceste etape pot fi abordate în ședințe de psihoterapie, de terapie cognitiv-comportamentală sau dezvoltare personală. Fie că alegeți un psiholog online sau față în față, un psiholog de cuplu sau un psiholog pentru copii, terapia psihologică vă poate ajuta să depășiți pașii descriși în rândurile de mai sus. 

Resurse:

https://grief.com/

Psihoterapeut Adela Loth