Implicațiile psihologice ale noului accesoriu vestimentar: MASCA

În timpul unei epidemii, responsabilitatea individuală este esențială în evitarea răspândirii unui virus. Fiecare dintre noi poate contribui la acest lucru, iar purtatul măștii în spații aglomerate, în mijloace de transport în comun, la locul de muncă dacă suntem înconjurați de alți oameni, este esențial.

Ca orice obicei nou, nu este simplu de implementat la început și poate să vină la pachet cu o serie de provocări. Mulți oameni mi-au spus că prima oară când au ieșit din casă cu mască, s-au simțit ciudat.

Un domeniu în care purtatul măștii ne limitează acțiunea, este cel al comunicării și socializării. Știm deja că foarte mult din ceea ce comunicăm se bazează pe limbajul non-verbal. Mă uit la tine în timp ce îți transmit un mesaj și pot să îmi dau seama dacă ești bucuros sau trist, interesat de ceea ce spun sau plictisit. Dincolo de mască, această citire a microexpresiilor, este limitată mult. Sigur, putem privi ochii și sprâncenele, care ne transmit anumite semnale despre ceea ce simte sau gândește celălalt, dar nu este suficient. Știm deja că atunci când privim o persoană, creierul nostru activează neuronii asociați cu acțiunea sau emoția pe care o identificăm în celălalt. Aceștia de numesc neuroni oglindă și ne ajută să fim empatici, să înțelegem ce simte sau gândește celălalt. Soluția la această dificultate este simplă: să ne folosim de cuvinte ! Să ne obișnuim să punem în cuvinte emoțiile pe care le simțim, nevoile pe care le avem sau intențiile noastre. Acesta este un bun moment să ne rafinăm socializarea și să comunicăm mai mult, dincolo de mască.

Un aspect psihologic asociat acoperirii feței, este cel al depersonalizării, în sensul că, fiind mai greu identificați, putem fi mai înclinați să facem comportamente pe care altădată le suprimam. Împreună cu creșterea suspiciunii sociale și văzându-i pe ceilalți ca pericole, oameni care ne pot îmbolnăvi, putem mai ușor să devenim agresivi sau să avem comportamente sociale nepotrivite, cu fața acoperită de o mască. Soluția este să ne amintim motivul pentru care purtăm mască, acela de a ne proteja pe noi și pe ceilalți de răspândirea unui virus, potențial mortal pentru unele categorii de oameni.

Masca ne poate crea sentimentul că suntem în siguranță, iar prin aceasta să ne expunem fără să ne dăm seama, unor pericole mai mari. Știm deja, din numeroase studii psihologice făcute în psihologia transporturilor, faptul că oamenii care își pun centura când urcă la volan, au tendința de a merge cu viteză mai mare. Bineînțeles că asta nu înseamnă că nu ar trebui să folosim centura, sau masca din discuția noastră, ci acest fenomen al supracompensării unor comportamente când ne simțim în siguranță, este un lucru pe care trebuie să îl ținem în mintea noastră și la care să avem grijă. Avem sentimentul de control asupra a ceea ce se întâmplă, pentru că purtăm mască, iar prin aceasta ne expunem unor pericole mult mai mari, cum ar fi aglomerările urbane.

Masca ar trebui purtată în situațiile în care transmiterea virusului este reală și posibilă, în spații aglomerate, mijloace de transport în comun, alte locuri în care suntem înconjurați de alți oameni. Orice exces de zel inițial, cum ar fi purtatul măștii la volan, singuri în mașină, în casă, pe stradă când nu e nimeni în jurul nostru, ne aduce repede la depășirea nivelului de suportabilitatea și renunțarea la acest obicei bun și esențial în timpul unei epidemii.

Masca ar trebui să vină la pachet cu alte măsuri, cum ar fi spălatul pe mâini, distanțarea socială și evitarea acțiunilor care nu sunt neapărat necesare. Toate acestea reduc cu adevărat riscul și ne țin în viață sănătoși.