Terapie cognitiv-comportamentală pentru prevenirea sinuciderii

     În 1996, Aaron Beck a propus conceptul de „moduri” pentru a descrie „interacțiunile sincrone” dintre sistemele de personalitate cognitive, afective, fiziologice, motivaționale și comportamentale. Pentru a înțelege structura modului sinuciderii, ne uităm la cazul lui Richard, un absolvent de facultate de 25 de ani cu depresie recurentă. Richard a descoperit imediat după Anul Nou că nu a promovat examenele de final. Exemplul de mai jos ilustrează activarea completă a sistemelor cognitive, afective, fiziologice, motivaționale și comportamentale care au determinat în final încercarea lui Richard de a se sinucide. Această prezentare nu este descrisă cu scopul unui demers terapeutic. În cazul în care nivelul de disconfort și activare emoțională este mare, vă recomandăm să apelați la un specialist în sănătate mintală. În terapia cognitiv-comportamentală, un specialist psiholog online sau față în față, vă poate ajuta să identificați aceste probleme și să canalizați gândurile și emoțiile în comportamente benefice pentru dumneavoastră și oamenii din jur.

Activarea modului sinuciderii

     Unul dintre gândurile automate ale lui Richard este că ceilalți îl vor desconsidera din cauza rezultatelor sale slabe. Se poate vizualiza coborându-și ochii atunci când trece prin campus pentru a evita ochii colegilor săi și ai personalului facultății. Se gândește în continuu la credința condițională că „dacă nu am promovat examenele de final, acest lucru dovedește că nu merit o diplomă de doctor.”

     Din punct de vedere cognitiv, s-au activat credințele sale profunde că nu merită nimic și că este un paria. Din punct de vedere afectiv, eșecul recent a declanșat emoțiile de rușine, stânjeneală, îngrijorare și ură față de sine. În general, Richard se simte prins în corpul său și devine agitat și motivat să acționeze într-un mod ostil și să se rănească. Din punct de vedere fiziologic, este agitat, iar din punct de vedere motivațional, începe să se gândească la strategii posibile pentru a-și pune în aplicare gândurile sinucigașe. Din punct de vedere comportamental, se izolează de prieteni și de familie. Începe să aibă fixații asupra postărilor și a imaginilor publicate de prietenii săi pe paginile Facebook, gândindu-se la comentariile de felicitare pentru cei care și-au promovat cu succes examenele de final. Îngrijorarea și ura față de sine devin intolerabile.

     Într-o noapte, Richard plănuiește intenționat să bea excesiv și să provoace un accident cu mașina în timp ce conduce pe un drum ascuns. Este descoperit cu răni grave într-o mașină aproape complet avariată de un ofițer de poliție rutieră ce patrula pe autostradă. După ce a fost internat pentru rănile grave de care suferea, își exprimă regretul de a fi supraviețuit, dar are lacrimi în ochi și o urmă de speranță atunci când părinții săi au intrat în camera de spital.

Terapia cognitiv-comportamentală pentru prevenirea sinuciderii

Obiectivul terapiei cognitiv-comportamentale (CBT) pentru prevenirea sinuciderii este de a dezactiva modul sinuciderii

1. Ideea tratamentului este de a viza direct gândurile și/sau comportamentele sinucigașe.
2. Tratamentul este transdiagnostic. Acest lucru nu înseamnă că diagnosticele psihiatrice sunt neglijate. De fapt, conceptualizarea cognitiv-comportamentală acordă atenție rolului pe care psihopatologia îl are în traiectoria comportamentelor sinucigașe. Strategiile psihoterapeutice specifice, totuși, sunt adaptate la condiția latentă a sinuciderii, în ceea ce privește toate afecțiunile psihiatrice.
3. Tratamentul este unul complementar. Cu alte cuvinte, intervenția poate fi adăugată la programele existente de îngrijire, de exemplu, la îngrijirea orientată spre traumă, la grupurile de sprijin Alcoolicii anonimi (AA), la terapia de cuplu și la gestionarea medicației psihiatrice.
4. Tratamentul este ghidat după o formulă cognitiv-comportamentală a cazului, pune în evidență dezvoltarea abilităților și învață prevenirea recidivei.

https://beckinstitute.org/dr. Marjan Ghahramanlou-Holloway