Stabilirea limitelor personale vs. boală. O alegere simplă?

     Tot mai des în ultimii ani se discută despre stres și implicațiile psihologice în diverse boli, de la astm, la bolile oncologice și neurologice.

     Într-o culegere de excepție a celor mai interesante studii în acest domeniu, Gabor Mate, autor, medic și psihoterapeut, descrie faptul că numeroase persoane diagnosticate cu scleroză multiplă, o boală progresivă, care afectează sistemul nervos central, consideră că stresul emoțional este într-un fel implicat în geneza bolii lor.

     Posibilii factori care ar putea fi implicați în precipitarea apariției acestei boli, sunt:

• relația simbiotică cu părinții
• lipsa independenței și autonomiei psihologice
• o nevoie excesivă de dragoste și afecțiune
• inabilitatea de a simți și exprima furia
• precum și suprimarea emoțională.

     Într-un studiu realizat în urmă cu foarte mulți ani, s-a observat că în 90% dintre cazurile diagnosticate cu scleroză multiplă, pacienții au experimentat înainte de apariția bolii, un eveniment traumatic, care le-a zdruncinat sistemul de securitate al corpului și minții.

     Estomparea granițelor psihologice în timpul copilăriei, spune Gabor Mate in When The Body says NO, reprezintă o sursă semnificativă de stres în viitorul adult.

     Aceasta aduce efecte negative permanente asupra sistemului hormonal și imunitar, deoarece copii care nu au învățat autonomia, vor trăi deseori o viață întreagă cu lipsa asertivității, incapacitatea de a spune nu și de a-și exprima propriile nevoi. Aceste elemente aduc stres cronic în viața adultului, cu efecte negative la nivelul corpului și al creierului, pe termen lung.