Anxietatea legată de sănătate

     În următoarele rânduri, vă prezentăm un model de intervenție cognitiv-comportamentală în cazul anxietății de sănătate, adică îngrijorărilor repetate în legătură cu o posibilă boală gravă de care am putea suferi. Acest protocol nu este prezentat cu scopul unui demers terapeutic. În cazul în care nivelul de anxietate resimțit este mare, vă recomandăm să apelați la un specialist în sănătate mintală. În terapia cognitiv-comportamentală, un specialist psiholog online sau față în față, vă poate ajuta să identificați aceste probleme și să canalizați gândurile și emoțiile în comportamente benefice pentru dumneavoastră și oamenii din jur.

     Dr. Norman Cotterell: Atunci când unui client de-al meu, Adam, la 22 de ani, i s-a pus următorul diagnostic în timpul unui examen medical de rutină: nivel crescut al enzimelor hepatice, primul lui gând a fost: „Doamne Dumnezeule, o să mor.”. Ulterior s-a dovedit că rezultatele analizelor erau eronate, dar, la zece ani după aceea, mi-a mărturisit: „Acest rezultat m-a catapultat într-o anxietate legată de sănătate.”.

     Anxietatea legată de sănătate presupune concentrarea pe consecințele catastrofice ale unei senzații fizice neobișnuite sau a unei situații legate de sănătate (cu alte cuvinte, „Dacă mă doare pieptul, am o problemă cardiacă.”, „Dacă nivelul enzimelor este ridicat, voi muri.”). Spre deosebire de panică, însă, consecințele de care ne temem nu sunt imediate. Panica este caracterizată de o catastrofă iminentă.

     Anxietatea legată de sănătate este caracterizată de o catastrofă posibilă. Aceasta este de multe ori însoțită de comportamente de siguranță, cum ar fi analize, solicitarea garanțiilor, adunarea informațiilor, evitarea, oprirea gândurilor sau ruminarea, și este caracterizată și de o intoleranță la incertitudine.

Cele trei C-uri

     Adam vedea o mulțime de catastrofe posibile. Pe parcursul celor 10 ani, fricile sale au crescut pe măsură ce și-a dezvoltat o carieră și s-a căsătorit. Iar cu doi copii, anxietatea lui a crescut în mod proporțional cu responsabilitățile. Simptomele anxietății sale legate de sănătate au fost exprimate folosind „cele trei C-uri”, Corp, Credință și Comportament.

     Corpul definit prin senzațiile fizice

     Adam a declarat că simte furnicături pe față, pe mâini și pe picioare, palpitații, contracții ventriculare premature (PVC), tulburări gastrointestinale, dureri de cap, un nod în gât și valuri de căldură.

     Credința definită prin gânduri

     S-a gândit: „Am cancer de coloană, cancer testicular, cancer de gât. Sunt copleșit, este prea mult. Nu pot trece peste asta.”.

     Comportamentul definit prin nevoi

     Era tot timpul distras de nevoi precum:

• Verificări: „Pot să mă verific de 50 de ori pe zi pentru semne de cancer la prostată, spate sau gât.”
• Solicitarea garanțiilor: „Trebuie să îi întreb pe soția mea, pe sora, pe mama, pe un coleg de serviciu, pe soțul mamei (un medic), pe un medic de familie și, în cele din urmă, pe un specialist, dacă sufăr sau nu de o boală gravă și dacă mă voi face bine.”
• Evitare: „Nu mă uit la emisiuni pe teme medicale. Mă feresc de oameni bolnavi.”
• Implicare în comportamente de siguranță: Ritualuri mentale (cum ar fi numărarea), folosirea excesivă a gelului antibacterian.

Nu este vorba de sănătate

     Oamenii care se tem de o boală se comportă de obicei destul de diferit față de cei care suferă de o boală. Cei care se tem de o boală cardiacă evită de obicei antrenamentele fizice, iar cei care suferă de o boală cardiacă se antrenează în funcție de recomandările medicului. Clientul meu știa că acțiunile lui nu sunt sănătoase și că informațiile îi creșteau nivelul de stres. A declarat că obiectivele sale principale pentru terapie erau: „A-mi lua greutatea aceasta de pe umeri și de a nu-mi mai face griji legate de sănătate.” și să poată spune: „Iată un gând prostesc!”. Își vedea acțiunile ca fiind ridicole, nesănătoase și o povară pentru familia lui. Dar le și privea ca pe singurul mod de „a-și acorda un minut de liniște”. Din ceea ce își amintea, nu mai putea suporta niciun minut în plus aceste frici, sentimente, senzații, gânduri și nevoi de a verifica sau de a evita. Credea că vor duce la o cădere totală și cumplită. Dar, în terapie, trebuia să își testeze această așteptare, ca să afle că un minut în plus cu aceste frici nu îi vor provoca o cădere.

Expunerea interoceptivă

     Jon Abramowitz consideră expunerea interoceptivă ca o modalitate de a testa așteptarea că senzațiile sunt de nesuportat, care este prezentă într-o varietate de tulburări de anxietate. Prin declanșarea senzațiilor de care clienții anxioși se tem, aceștia pot să își dezvolte o toleranță mai mare la disconfort. Își pot infirma credințele incorecte despre senzații și își pot reduce sensibilitatea la senzații. Iată o listă de modalități de a provoca senzațiile care declanșează fricile acestor clienți anxioși:

• Amețeală, durere de cap:Clătinarea capului dintr-o parte în cealaltă (30 de secunde, 2 rotiri pe secundă, cu ochii deschiși)
• Gât înțepenit, dificultate de a respira, gură uscată:Înghițire rapidă (de 10 ori)
• Presiune pe piept, dificultate de a respira, valuri de căldură:Respirare printr-un pai (30 de secunde, cât se poate de adânc)
• Depersonalizare, amețeală, furnicături:Hiperventilare (60 de secunde, stând în picioare)
• Dezorientare, greață: Așezarea capului între picioare (30 de secunde)
• Bătăi rapide ale inimii, senzații de căldură:Alergare pe loc (60 de secunde)
• Oboseală:Ținerea respirației (60 de secunde)
• Amețeală:Învârtire (30 de secunde)

     Expunerile cele mai relevante din punct de vedere clinic pentru acest client au inclus hiperventilarea (furnicături), respiratul prin pai (dificultate de a respira) și alergarea pe loc (bătăi rapide ale inimii). Am început cu hiperventilarea. A ridicat mâna după 15 secunde pentru a indica faptul că senzațiile păreau intolerabile și am identificat fricile legate de aceste senzații:

Ce te-ai temut că se va întâmpla? „Că nu va trece.”

A fost atât de rău cum te-ai așteptat? „Am gestionat situația mai bine decât am crezut.”

Te-a surprins acest lucru? „Puțin.”

Ce s-ar întâmpla dacă am prelungi puțin timpul? „Probabil nimic.”

Ce ai aflat? „Sunt mai puternic decât credeam.”

     În multe privințe, aceasta este și o expunere la incertitudine, pentru că nu știa ce se va întâmpla prin intensificarea prin expuneri a senzațiilor de care se temea. Prin confruntarea cu curaj a acestei incertitudini, el a putut să obțină o certitudine mai mare a puterii sale și a capacității sale de a face față senzațiilor de care se temea fără să folosească niciuna dintre strategiile sale de evitare sau niciunul dintre comportamentele de siguranță. Vă prezentăm în continuare beneficiile pe care le obțineți atunci când sunteți dispuși să experimentați senzațiile acceptând, în același timp, incertitudinea: „Am mai multă liniște. Pot să trăiesc în prezent. Pot să fiu o persoană normală. Pot să fiu fericit și mulțumit.” Acest exercițiu a fost un pas în această direcție. 

     În terapie psihologică și psihoterapie, atât psihoterapie online cât și psihoterapie față în față, un psiholog specialist vă poate ajuta să atingeți aceste beneficii.

https://beckinstitute.org/dr. Norman Cotterell