Ne putem împrieteni cu emoțiile neplăcute?

     Cu toții ne bucurăm de emoțiile plăcute și am dori să le prelungim. Cu toate acestea, ele nu durează prea mult. Viața aduce cu sine și suferință. De ce avem, însă, tendința de a eticheta emoții ca frica, furia, supărarea, tristețea sau vinovăția ca fiind negative  sau rele?

     Unul dintre motive ar fi că ele ne creează senzații neplăcute în corp. De exemplu, atunci când le este frică, unii oameni pot  simți bătăile inimii, tremur al mâinilor, gol în stomac sau impulsul de a fugi  sau evita situația. 

     Un alt motiv  poate fi determinat de modul în care am fost crescuți. Dacă în familia în care am crescut emoțiile plăcute erau exprimate ușor, iar cele neplăcute erau ascunse sau tratate cu rezervă, este probabil să fi învățat că aceste emoții sunt de evitat. Dacă părinții își ascundeau tristețea sau nu vorbeau despre ea, e posibil să fi învățat că tristețea e o emoție rea, despre care nu e bine să vorbești. Dacă vă speriau manifestările de furie ale părinților, poate ați învățat că furia este periculoasă. Dacă observați că mama dvs. își ascundea emoția de frică făcând glume, poate ați învățat că nu trebuie să vă exprimați frica, ci să o mascați.

     Un al treilea motiv poate fi legat de ceea ce am învățat din societate. Trăim într-o societate care pune preț pe căutarea fericirii, a plăcerii și pe evitarea durerii. Citim cărți despre cum să fii fericit, împlinit,  cum să scapi  de tristețe, de frică, de vină sau cum să treci mai repede peste aceste trăiri atunci când ele apar (după o despărțire, moartea cuiva drag, un eșec etc). Ceea ce se pierde din vedere, însă, este că ceea ce este important pentru noi în viață ne aduce o întreagă paletă de trăiri, și plăcute, și dezagreabile. De exemplu, dacă prețuim sănătatea, vom fi atenți la ceea ce mâncăm și ne vom limita consumul de dulciuri, chiar dacă ne plac foarte mult. Vom practica sportul regulat, ceea ce va duce și la o doză de disconfort fizic. Dacă decidem să avem copii, ne vom bucura de momentele petrecute cu ei, însă vom avea și trăiri de frustrare, îngrijorare, confuzie sau furie. Orice proiect important va aduce momente de bucurie, entuziasm, dar va fi, de asemenea, și o sursă de frică și stres.

     Prezentarea abilităților de autoreglare emoțională nu este descrisă cu scopul unui demers terapeutic. În cazul în care experimentați trăiri negative repetate sau nivelul de activare emoțională este mare, vă recomandăm să apelați la un specialist în sănătate mintală. În terapia cognitiv-comportamentală, un specialist psiholog online sau față în față, vă poate ajuta să identificați aceste probleme și să canalizați gândurile și emoțiile în comportamente benefice pentru dumneavoastră și oamenii din jur.

     Cum contribuie mintea și acțiunile noastre la amplificarea disconfortului emoțional?

     Mintea noastră, pe baza a ceea ce am învățat, și-a construit tot felul de povești dăunătoare despre emoții:

Emoțiile negative sunt rele, periculoase.

Oamenii ar trebui să ascundă ceea ce simt.

Dacă trăiesc emoții puternice, înseamnă că ceva  e în neregulă cu mine.

Exprimarea emoțiilor este un semn de slăbiciune.

     Evaluarea emoțiilor este unul dintre felurile în care mintea noastră contribuie la disconfortul emoțional, fie prin amplificarea lui, fie prin irosirea timpului cu ruminații la adresa emoțiilor (De ce mă simt asa? Nu ar trebui să mă simt așa,  Ce am făcut să merit asta? Nu pot să suport etc).

     În realitate nu există emoții bune și rele. Emoțiile, plăcute sau neplăcute,  ne comunică mesaje valoroase: bucuria ne ajută să apreciem ceea ce avem, frica ne protejează de pericole, furia ne ajută să sesizăm o nedreptate, tristețea apare atunci când pierdem ceva sau pe cineva și ne arată că avem nevoie de susținere, surpriza ne ajută să descoperim ceva nou.

     Un alt aspect care poate accentua disconfortul pe termen lung îl reprezintă strategiile ineficiente de control care ne aruncă într-un cerc vicios. Este vorba despre situațiile în care soluțiile noastre devin o parte din problemă. O persoană care se teme de eșec, pentru a nu simți frică înaintea unei provocări, poate evita situația sau amână să facă diverse activități. Pe termen scurt, se simte liniștită, însă pe termen lung frica de a se confrunta cu provocări se accentuează și își va atinge tot mai greu obiectivele sau se va implica în activități sub potențialul său, rămânând în zona de confort,  ceea ce îi va scădea stima de sine.

     Cele mai obișnuite strategii de control pe care oamenii le folosesc pentru a scăpa sau a-și diminua trăirile neplăcute sunt:

• Distragerea atenției de la emoțiile neplăcute, concentrându-se pe alte activități (survolarea pe internet, uitatul la tv, jocuri pe calculator,  cumpărături etc.);
• Eschivarea de la activități sau situații care ar putea declanșa trăiri neplăcute (de ex. evitarea/amânarea realizării unei prezentări pentru a scăpa de anxietate);
• Amorțirea cu ajutorul unor medicamente, consum de substanțe (alcool, tutun, droguri), somn excesiv sau privit în gol; 
• Alungarea gândurilor și emoțiilor neplăcute (”Să nu mă gândesc la situația asta, nu îmi place !”);
• Înlocuirea gândurilor negative care provoacă stări neplăcute cu gânduri pozitive (”Totul va fi bine”, „Voi face față” etc).

     Este ceva în neregulă dacă folosim aceste strategii când avem emoții neplăcute? NU, cu condiția să fie folosite cu moderație, în situații în care ne ajută și să  nu ne împiedice, pe termen lung, să ne ocupăm de ceea ce este important pentru noi.

     De exemplu, dacă am avut o zi stresantă, suntem copleșiți și obosiți putem folosi distragerea, uitându-ne la TV. Dacă însă, în cele mai multe situații, în care ne confruntăm cu emoții neplăcute ne distragem uitându-ne la TV, și aceasta duce la amânarea  sau evitarea unor activități importante pentru noi, care ne aduc satisfacție pe termen lung, strategia devine problematică.

     Într-o situație de pierdere a unei persoane dragi, emoțiile dezagreabile sunt inevitabile. Pierderea poate aduce cu sine tristețe, dor, jale, furie etc.  Acolo unde există dragoste, există și suferință. Suferim pentru că ceea ce am pierdut este important pentru noi. Strategiile prin care oamenii vor să scape de aceste trăiri prin amorțire (medicamente, consum de substanțe),  muncă excesivă sau luptă cu emoțiile nu sunt eficiente. 

     Acceptând emoțiile, fără judecată și făcându-le loc, vom constata că nu sunt nici pe departe periculoase. Acceptarea rupe cercul vicios al luptei și ne dă libertatea de a ne ocupa de lucrurile importante pentru noi chiar și în situațiile în care nu ne simțim ”bine”. O tehnică pe care o putem folosi atunci când trăim emoții neplăcute este tehnica NAME, pe care o regăsiți într-un alt articol din blog.

     Deși nu vom putea evita emoțiile neplăcute, vom putea învăța să trăim cu ele pentru a avea o viață împlinită, o viață în acord cu valorile noastre. 

Psihoterapeut Adela Loth