Biologia atașamentului

     V-ați întrebat vreodată de ce copii care plâng, sunt agitați sau neliniștiți, se calmează foarte repede la apariția mamei sau tatălui? Sigur, de obicei sunt luați în brațe și mângâiați, stau lipiți de corpul mamei, îi aud bătăile inimii și se liniștesc. Dar de ce?

     Acest fenomen este întâlnit destul de des în spital, în situații mult mai problematice, de durere intensă, post-anestezie sau intervenții medicale, în care copii însoțiți de părinți reușesc mai repede să treacă peste un simptom acut, prin comparație cu cei care sunt singuri sau în prezența personalului medical, oameni de altfel într-o măsură mare necunoscuți copilului.

     Bebelușii și copii mici, asemeni puilor de animale, nu au o capacitate de auto-reglare biologică dezvoltată, așa cum apare ea la vârsta adultă. Activitatea sistemului nervos, emoțiile precum iubirea, ura, furia, frica, necesare protejării sinelui, sunt dependente în totalitate de relațiile cu aparținătorii.

     Stresul psihologic este reprezentat de orice element care este perceput ca periculos pentru relația copilului cu aparținătorul său, orice ar produce o perturbare în această relație declanșează un tumult de reacții emoționale.

     Atașamentul copilului față de mamă, spre exemplu, are o semnificativă componentă biologică. Zonele din creierul nostru responsabile de emoții și gestionarea lor, sunt în directă legătură, cel puțin în primii ani de viață, cu mesajul pe care îl primim din afara noastră, de la părinți. Ei ne pot calma fricile și durerea, precum tot ei, ne pot amplifica teama de abandon și suferința.

     Copilul are o relație foarte strânsă cu familia și mediul său, în absența cărora nu ar putea supraviețui. Legăturile sociale și emoționale reverberează adânc în creierul nostru. Știm cu toții felul în care remarca cuiva ne poate activa bucurie sau ne poate schimba în rău dispoziția pentru o zi întreagă. Simplele cuvinte exprimate de cineva apropiat, activează în creierul nostru mecanisme neuronale complexe, care le rândul lor sunt trăite subiectiv prin stări variate.

     Premisa de bază este că, auto-reglarea unor procese biologice, starea de sănătate fizică și psihică, sunt influențate nu doar de factori interni, ci și de o multitudine de factori externi, psihologici și sociali.