Studierea conceptului de cancer personality este o preocupare constantă pentru psihologii medicali și clinicieni. Întrebarea de bază de la care se pornește este DE CE în cazul persoanelor predispuse la o anumită formă de cancer, cum ar fi spre exemplu cancerul de sân, doar unele femei fac boala, iar altele nu. Atenție, nu ne referim la populația generală, ci la populația care are aceeași parametrii biologici și încărcătură genetică pentru o anumită boală.
Ce altceva, dincolo de biologie, poate reprezenta un factor precipitator sau uneori chiar declanșator al bolii noastre? Să fie factori de mediu, contextul socio-economic sau personalitatea noastră, trăsăturile și mecanismele constante prin care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la lume?
Primele studii care au încercat să identifice parametrii structurali de personalitate în apariția bolii canceroase, au fost cei cu privire la pacienții diagnosticați cu melanom. După cum știți, melanomul este unul dintre cele trei tipuri de cancer de piele, din păcate una dintre cele mai severe forme de cancer.
Clasificarea tipurilor de personalitate folosită în această cercetare, a fost cea care împarte persoanele în:
Astfel, a fost identificată o a treia categorie, Personalitățile de tip C, care par a fi asemănătoare cu tipul B, în sensul moderației, însă prezintă câteva trăsături particulare: lipsa asertivității, lipsa limitelor personale, incapacitatea de a refuza sau spune nu, și mai presus de orice, suprimarea emoțională, negarea emoțiilor negative, păstrarea permanentă a unei expresii de bună-dispoziție și curaj, hiper-controlul furiei și a altor emoții negative. Rezultatele au indicat faptul că, majoritatea pacienților diagnosticați cu melanom, erau personalități de tip C, mereu plăcute, mereu bine-dispuse chiar și atunci când li se întâmplă lucruri rele, mereu pregătite să facă pe plac și atente să nu supere pe nimeni. Suprimarea emoțională este elementul comun al multor persoane diagnosticate cu boala canceroasă.
Stresul psihologic este legătura dintre structura de personalitate și boală. Anumite mecanisme de coping emoțional, cresc riscul de a ne îmbolnăvi de boli grave. Diminuarea capacității de exprimare a emoțiilor, suprimarea sau negarea lor, se traduc în evenimente biologice care pot produce pe termen lung efecte devastatoare în corpul nostru.
Veste bună este că, putem în orice moment învăța cum să ne exprimăm emoțiile și nevoile noastre, cum să comunicăm eficient cu ceilalți și să devenim asertivi. Prin toate acestea, aproape fără să ne dăm seama, ne salvăm din boală.
Auto-reglarea emoțională este cea mai bună medicină preventivă!