Ce este furia?

În jurul anului 350 î.Hr., Aristotel scria cartea sa despre virtute și fericire, Etica Nicomahică.

Concepția lui Aristotel despre devenirea omului este cât se poate de actuală. Omul ajunge la binele său suprem, care îi asigură fericirea, prin activitățile lui spirituale, pe care le urmăreşte ca un scop în sine. Omul îşi face singur destinul său.

În cadrul acestei scrieri, Aristotel tratează și problema furiei, prin vorbele devenite astăzi celebre:

”Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie și cum trebuie – nu este deloc ușor.”

Problematica furiei este tratata nu doar de filosofie, ci și de alte științe, printre care poate cea mai importantă este psihologia. În prezent sunt foarte cunoscute conceptele precum anger management, abordarea cognitiv-comportamentală a furiei sau furia și inteligenta emoțională.

Fără a intra în detalii terapeutice, vă prezint în acest articol pașii prin care trecem pentru a ajunge la furie și modul în care putem identifica instalarea ei, astfel încât să reușim amânarea sau chiar suprimarea reacțiilor noastre de furie.

Furia nu apare imediat, ci există 6 pași prin care trecem până la manifestarea ei. Acești pași evoluează la unele persoane în câteva secunde, la altele într-o perioadă mai lungă, de minute.

În urma cercetărilor efectuate în domeniul frustrării, se pare că o persoană trece în medie, prin 20 de frustrări zi de zi, de la lucruri mărunte (plouă afară și trebuie să merg pe jos până la serviciu) și până la frustrări majore de viață.

1. Primul pas în a deveni furios este frustrarea – de exemplu, mă trezesc dimineața, merg în bucătărie să îmi pregătesc o cafea și constat că iar am uitat cu o seară în urmă să cumpăr cafea. Prin urmare, îmi doresc ceva, respectiv să beau o cafea și nu primesc acest lucru.
2. Al doilea pas este conștientizarea obstacolului care stă în calea safisfacerii nevoii mele – în exemplul nostru, cutia de cafea este goală, pentru că am uitat să cumpăr cu o seară în urmă. Obstacolele se pot afla în calea noastră fie întâmplător, fie intenționat. Furia este o emoție secundară. Emoția primară care se află în spatele furiei este frustrarea.
3. Al treilea pas este formularea unei cereri -  “Trebuie să beau o cafea în secunda asta!” Probabil de foarte multe ori v-ați surprins gândind, sau ați auzit afirmații de genul – “Trebuie să se întâmple așa cum vreau eu! Copilul, soțul/soția, șeful, angajatul, colegul, trebuie să facă așa cum vreau eu, trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor mele.” În momentul în care, de la trăirea frustrării inițiale, ajung să formulez o cerere, o revendicare, furia s-a instalat deja. De la pasul acesta și până la pasul 6 se poate ajunge într-o secunda.
4. În pasul patru apare de regulă tendința de a învinovăți pe cineva sau ceva pentru nesatisfacerea nevoii mele (“Tu ești de vină.” ,”Din cauza nerăbdării tale, am uitat ieri să cumpăr cafea.”, “Tu nu ești în stare niciodată să fii atent/ă, să ții minte.”, “Nu mă pot baza pe nimeni, toate trebuie să le fac eu.” etc.)
5. În acest pas, ca urmare a frustrării mele și a furiei deja instalate, inconștient de cele mai multe ori, sau chiar voluntar câteodată, apare dorința de a pedepsi persoana care a stat în calea safisfacerii nevoii mele.
6. În acest pas, în care furia se manifestă în mod evident, pedepsesc persoana sau persoanele “vinovate” de frustrarea mea. Pedeapsa poate fi orice tip de comportament, de la reproșuri, ceartă, conflict, până la “silent treatment” (care, deși poate părea banal, să nu vorbească soțul/soția, prietenii, etc. cu tine când sunt supărați, este de fapt o formă de pedeapsă foarte greu de suportat pentru persoana căreia îi este adresată).

Cu toții trecem prin momente de supărare, tristețe, frustrare, nervozitate, neliniște. Problema nu constă în faptul că avem aceste stări, ci de foarte multe ori în faptul că îi învinovățim pe alții pentru ele.

Dacă parcurgem pașii de la 1 la 3 și ne oprim acolo, chiar dacă intervine un moment de disconfort, rămânem focusați pe soluție. Dacă însă parcurgem și pașii 3-6, devenim focusați pe problemă.

Stări precum bucuria, fericirea, optimismul, calmul, precum și multe altele, nu apar întotdeauna spontan. Ele se manifestă ca urmare a alegerilor pe care le facem în viață. Dacă alegem să ne simțim frustrați și să îi învinovățim pe alții pentru asta, nu vom ieși niciodată din cercul vicios al furiei, nici nu ne vom asuma starea emoțională pe care o avem.

Noi suntem singurii responsabili de felul în care ne simțim.

Nu este nicio problemă în faptul că ne frustram, de foarte multe ori frustrarea este inevitabilă.

FRUSTAREA ESTE NORMALĂ, ÎN SCHIMB FURIA ESTE O ALEGERE!