Ce este depresia?

Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate, dificultăţi în concentrare, autocritică, sentimente de disperare, dureri fizice, izolarea de ceilalţi, iritare, dificultăţi în luarea deciziilor şi ideaţie suicidară. Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii.

Depresia clinică variază între moderat şi sever. De exemplu, unele persoane au doar câteva simptome. Altele suferă de depresie severă, având un număr ridicat de simptome frecvente, de durată lungă, neplăcute.

Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective. Deoarece există mai multe tipuri de depresie, pacienţii diagnosticaţi cu depresie severă ar putea lua în considerare mai multe combinaţii de intervenţie.

Cine devine depresiv?

Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente. În fiecare an, un număr impresionant de persoane vor suferi din cauza depresiei majore: 25% dintre femei şi 12 % dintre bărbaţi se vor confrunta cu un episod depresiv major în cursul vieţii. Şansele recăderii într‑un al doilea episod depresiv sunt ridicate.

Care sunt cauzele depresiei?

Nu există un singur factor cauzator al depresiei, ci este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali şi cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factori din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste domenii. Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu,biochimia actuală a creierului dumneavoastră. Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonalepot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, la fel şi factorii comportamentali (nivele ridicatede distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute).

Cum influenţează stilul de gândire depresia?

Anumite stiluri de gândire (cogniţii) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre acestea:

1. Gânduri automate disfuncţionale – acestea sunt gânduri care apar spontan şi par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri:

• Citirea gândurilor: “Ceilalţi cred că sunt un ratat.”
• Etichetarea: “Sunt un ratat”, “E un nemernic.”
• Prezicerea: “Voi fi respins”, “Mă voi face de minune.”
• Gândirea catastrofică: “E cumplit că sunt respins.”, “Nu suport să îmi fie teamă.”
• Gândirea dihotomică (tot‑sau‑nimic): “Nu îmi reuşeşte nimic.”, “Nimic nu îmi face plăcere.”, “Nimic nu mă mai poate ajuta.”
• Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: “Ceea ce am obţinut nu este un succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru.”

2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le aveţi despre ceea ce ar trebui să faceţi. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:

• “Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea.”
• “Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”
• “Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu.”
• “Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat.”
• “Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele.”
• “Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.”
• “Nu ar trebui să fiu depresiv.”

3. Imagine de sine negativă. Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându‑le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe şi chiar diabolice.

Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, de Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland.

Drepturi de autor Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland, 2000.