Tulburarea de personalitate antisocială

Tulburarea de personalitate antisocială se diagnostichează după vârsta de 18 ani și este precedată de dificultăți de adaptare importante, ele fiind identificate din primele faze ale socializării, cu mult înainte de 15 ani.

Detașarea emoțională este pregnantă, cu minime abilități de atașament interpersonal. Antisocialul ignoră așteptările și drepturile celor din jur, precum și normele comunitare. Sunt definitorii, comportamentul manipulator și dominator față de anturaj, cu apel constant la minciună și șantaj, cu acțiuni îndreptate împotriva celor din jur.

Ostilitatea în raporturile interpersonale se materializează des, antisocialul nerespectând legea sau bunele moravuri.

Concepția acestuia despre sine este:”Sunt unic și omnipotent!”, iar concepția despre lume este :”Cei din jur există pentru a-mi servi interesele!”.

În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea.

Mai pot fi descrise și variante structural dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la alte tulburări de personalitate, precum cea paranoică sau sadică.

Comportamentul acuzator, tiranic și distructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție similară în acest context.