Tulburarea de personalitate narcisică

Tulburarea de personalitate narcisică integrează atributul grandorii și pe cel al unei exacerbate stime de sine, nevoia imperioasă de admirație, însoțită însă de un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exacerbată și sentimentul superiorității și grandorii personale, se manifestă și în ținută, vestimentație, precum și în toate rolurile vieții persoanei.

Narcisicii sunt foarte afectați de nereușite sau de indiferența anturajului care induc intense senzații de rușine și umilință.

Sunt de asemenea, caracteristice convingerile și așteptările impenetrabile legate de calitățile personale deosebite și de superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile cu anturajul, precum și fanteziile expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și rolului special, chiar unic.

Cu cât sentimentul grandorii personale este mai stabil, cu atât narcisicul este mai adaptabil, în situația opusă, se asociază trăsături de tip borderline care agravează deficitul adaptativ. Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și domina în mod selectiv persoanele considerate lipsite de valoare sunt expresia trăsăturilor dezavantajante: nesiguranța și neliniștea.

Sunt descrise în literatura de specialitate două tipuri narcisice:

• unul hipervigilent, expresie a unui eu fragil și empatic
• unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare.

Trăsăturile narcisice se regăsesc atât la tulburarea de personalitate antisocială, cât și la tulburarea de personalitate histrionică, în sensul dependenței de anturaj și a comportamentului manipulator.