There is no body that is no mind, no mind that is no body!

     Cu cât evoluează știința mai mult, cu atât devenim din ce în ce mai abili în a trata boli pe care doar în urmă cu 50 de ani, nu le puteam diagnostica, investiga sau trata în niciun mod. Pe măsură ce fiecare parte a corpului și creierului nostru este descoperită, specialiștii în medicină devin experți și supraspecializați în domenii de nișă. Astfel, orice mică problemă de sănătate poate fi identificată și tratată la timp. Beneficiul este de necontestat, însă vine cu un preț.

     Atunci când te uiți în detaliu și încerci să identifici un mic aspect dintr-o poză, vei fi surprins să constați că nu știi cum arată poza în ansamblul ei. Cu cât ne uităm mai în detaliu și tratăm local și ultra-specializat o problemă, cu atât ne îndepărtăm în a observa persoana în ansamblul ei. Când tratăm o parte, riscăm să uităm întregul.

There is no body that is no mind, no mind that is no body, spunea Gabor Mate în When the body says no, sau cu alte cuvinte, întrebarea fundamentală de la care ar trebui să plecăm în diagnosticare și tratare, ar fi:

• Ce om poartă această boală? și nu….. Ce boală are acest om?

     Pe de altă parte, când ne îmbolnăvim și ajungem pe un pat de spital, regresăm la un stadiu la care alții au grijă de noi, de multe ori, până la cele mai intime aspecte ale supraviețuirii noastre. Ne este teamă uneori să acceptăm noi, în calitate de pacienți sau să le spunem pacienților noștri că au o responsabilitate în boala lor. Deseori responsabilitatea este confundată cu vinovăția, iar aceasta ne pune pe umeri povara asumării bolii, ca și cum ar fi o alegere personală. Dificultatea este că, de foarte multe ori, fie că ne place, fie că nu, conștient sau mai puțin conștient, suntem participanți activi în apariția bolilor noastre.

     De foarte multe ori, plasăm responsabilitatea vindecării noastre asupra medicului, ne așteptăm să primim pastile minune, să facem operații minune, să urmăm tratamente care cumva, fără nicio implicare din partea noastră, să funcționeze și totul să fie ca înainte.

Uităm că nu putem fi salvați decât în basmele copilăriei, în viața reală, salvarea vine atunci când ne-o dorim și ne implicăm activ în obținerea ei!