Dificultățile unui psihoterapeut

     Dr. Amy Cunnigham, specialist în terapie cognitiv-comportamentală în cadrul Institutului Beck, ne propune o abordare extrem de interesantă pentru psihoterapeuți, de conștientizare și abordare a unor dificultăți cu care aceștia se pot confrunta în demersul terapeutic. 

     Prezentarea obstacolelor pe care psihoterapeuții le întâmpină în lucrul cu pacienții lor nu este realizată cu scopul unui demers terapeutic sau de supervizare. În cazul în care nivelul de disconfort și activare emoțională este mare, vă recomandăm să apelați la ședințe de supervizare în specialitatea terapeutică în care sunteți format. 

     Este foarte dificil atunci când clienții au comportamente pe care le considerăm negative. Această situație apare în mod obișnuit atunci când lucrăm cu clienți care suferă de tulburarea de personalitate de tip borderline (BPD). Acești clienți au un istoric de relații problematice și o tendință de a avea un comportament interpersonal neadecvat. Chiar și noi avem de multe ori gânduri negative despre acești clienți, în special atunci când ni se activează credințele centrale proprii. Chiar dacă poate fi natural și de înțeles să avem o reacție negativă, acest lucru nu este util. Putem suferi un episod de epuizare sau să oferim un tratament mai puțin eficace.

     Este foarte important să recunoaștem atunci când evaluăm în mod negativ comportamentele clienților noștri și să învățăm cum să abordăm o poziție obiectivă, fără să îi judecăm. Atributele nefolositoare pe care le aplicăm, însă, ne pot sta în cale. V-ați gândit vreodată:

„Clientul meu face acest lucru intenționat ca să mă supere.”

„Dacă îi trec cu vederea lucrul ăsta, va crede că m-a păcălit.”

„Știe mai bine. Încearcă doar să mă manipuleze.” 

„Am mai discutat asta de 100 de ori. În mod cert, nu încearcă să își revină.”

     Aceste gânduri pot să fie reale sau nu și sunt în general destul de neadecvate, în special atunci când perturbă relația terapeutică. În orice caz, tratarea clienților atât de subiectiv duce rareori la o schimbare în comportamentul acestora.

     În aceste momente, este important să rețineți că INTENȚIA și REZULTATUL sunt de multe ori două lucruri diferite atunci când lucrați cu clienți cu tulburarea de personalitate de tip borderline. Cu alte cuvinte, doar pentru că vă simțiți manipulați (de fapt, mai exact, observați că sunteți manipulați) de un client, nu înseamnă că intenția acelui client a fost de a vă manipula. De exemplu, dacă un client aduce în discuție un conținut emoțional intens la finalul ședinței și vă ceartă pentru că nu doriți să prelungiți ședința, nu înseamnă neapărat că acel client a intenționat să obțină un tratament special din partea dumneavoastră. Este foarte important să încercați să înțelegeți cu compasiune și să conceptualizați din perspectiva unui cadru cognitiv motivul pentru care clientul are aceste comportamente, pentru a putea contribui la modificarea comportamentului.

     Trebuie să rețineți că, comportamentele pe care le clasificăm ca fiind manipulatoare au fost de multe ori consolidate de-a lungul timpului. Poate ați fost martori la un exemplu tipic. Am observat recent o situație în care un client credea că nu îi sunt îndeplinite nevoile. Simțindu-se frustrat, a strigat și l-a chemat pe director. Apoi a obținut ceea ce dorea. Obținând ceea ce a dorit după ce a strigat, acesta este mult mai predispus să se comporte la fel într-o situație similară.  Același lucru este valabil și pentru clienți și, având în vedere mediile foarte dure și descurajante în care trăiesc, aceștia au fost înconjurați de tipare de comportament care sunt neadecvate, cel puțin o anumită parte din timp.

     Dacă observați că ați simțit o dorință puternică de a evita să vă gândiți la un client, că vă simțiți epuizați sau că vă doriți în secret ca clientul să își anuleze programarea, ar fi bine să vă evaluați conținutul percepțiilor proprii.

Dacă observați o opinie negativă, întrebați-vă:

1. Care sunt comportamentele exacte pe care le are clientul?
2. Ce înseamnă comportamentul acestuia pentru mine?
3. Cum aș putea înțelege cu compasiune (o explicație alternativă) motivul pentru care clientul are acel comportament?
4. Cum aș dori să se comporte clientul în schimb?

Iată un exemplu clinic.

     Am observat-o pe Anne, o terapeută care lucra cu Sally, o clientă diagnosticată cu tulburare de personalitate de tip borderline. Am observat că de fiecare dată când Anne sublinia rolul lui Sally într-o situație interpersonală problematică, Sally începea să strige la Anne. Apoi, Anne s-a surprins gândind: „Sally nici măcar nu dorește să se schimbe. Nu mă respectă ca terapeut!”

Iată cum a răspuns Anne la întrebările de mai sus:

Întrebare:  Care este comportamentul exact pe care îl are clientul?

Răspuns: Strigăte atunci când subliniez un domeniu care poate fi îmbunătățit.

Întrebare: Ce înseamnă acest comportament pentru mine?

Răspuns: Sally îmi influențează acțiunile. Strigătele ei mă determină în final să nu îi ofer răspunsul de care are nevoie ca să își atingă obiectivul de a-și îmbunătăți relațiile din viața ei.

Întrebare: Cum aș putea înțelege cu compasiune motivul pentru care clientul are acel comportament?

Răspuns:  Probabil Sally simte rușine atunci când subliniez aceste aspecte. Probabil se teme să nu se rușineze, poate nu știe cum să facă față cu bine sentimentelor de rușine și/sau poate nu știe cum să îmi comunice aceste sentimente sau poate se simte prea vulnerabilă să facă acest lucru.

Întrebare: Cum aș dori să se comporte clientul în schimb?

Răspuns: Aș dori ca Sally să îmi spună: „Este foarte greu pentru mine să aud acest lucru. Îmi poți acorda câteva minute ca să mă obișnuiesc cu acest lucru?”.

     După ce a răspuns la aceste întrebări, Anne a putut mult mai bine să aibă o discuție cu Sally despre impactul comportamentului ei. Anne a ajutat-o pe Sally să învețe cum să își modifice comportamentul în timpul ședinței. Apoi au discutat despre modul în care pot generaliza ceea ce a învățat, astfel încât să își poată îmbunătăți calitatea relațiilor ei în afara terapiei.

     Încercând să adopte o poziție obiectivă față de clienți, terapeuții vor putea să ofere un tratament mult mai eficace, să își ajute clienții într-o măsură mult mai mare și să reducă predispoziția proprie spre epuizare.

https://beckinstitute.org/dr. Amy Cunningham