Dacă nu ai mânca excesiv, ce ai face mai mult în schimb? Dar mai puțin?

     Susan este o femeie singură, de 50 de ani, angajată în domeniul editorial. În timpul evaluării de acceptare, a descris că dorește un tratament pentru a-și da seama cum să slăbească. Era sceptică în privința tratamentului, întrucât consilierea anterioară nu a ajutat-o. Medicul de familie al lui Susan i-a recomandat să mai încerce o dată consilierea pe probleme de pierdere în greutate, pentru că greutatea și dieta ei îi creau hipertensiune, niveluri ridicate de colesterol și diabet de tip II. Susan a declarat că avea 27 de kilograme în plus față de greutatea ideală. A încercat multe diete care au avut drept rezultat pierderea în greutate, dar au fost urmate de recuperarea greutății respective după ce și-a reluat obiceiurile alimentare.

     O analiză aprofundată a programului zilnic și a dietei lui Susan a scos la iveală câteva probleme.

     Susan a spus că sare peste micul dejun și că i se face foarte foame înainte de pauza de prânz, drept pentru care își cumpără ceva de la automatul de produse. După care împreună cu colegii mănâncă la restaurante de tip fast-food la prânz, ceea ce o face să se simtă obosită pe parcursul după-amiezii. Se oprește să își ia ceva de mâncare la pachet pe drum spre casă, cumpărând suficiente produse pentru două mese, dar consumând totul la o singură masă. După cină, se uită la televizor până se face ora de culcare.

     Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este acceptată la scară largă ca abordare eficace în tratarea problemelor de alimentație (Murphy, Straebler, Cooper și Fairburn, 2010). Având în vedere că persoanele supraponderale au de multe ori un istoric de probleme de alimentație și încercări eșuate de a pierde în greutate, cum pot terapeuții să le ajute cel mai bine să își atingă obiectivele, să piardă în greutate și să își îmbunătățească calitatea vieții?

     Multe dintre percepțiile lui Susan aveau legătură cu credința ei centrală de neajutorare și strategii de tolerare (coping) neadecvate, asociate presupunerilor ei.

• „Nu pot gestiona starea de foame.”
• „Munca este foarte solicitantă, de-abia pot face față.”
• „Mă simt foarte obosită ca să mai pot face ceva când ajung acasă.”

• „Dacă mănânc ceva de fiecare dată când simt puțină foame, voi putea să gestionez stresul de la serviciu. Dar dacă nu, nu voi putea tolera modul în care mă simt.”
• „Dacă evit să mă mobilizez să fac ceva după serviciu, voi putea face față zilei următoare. Dar dacă fac orice altceva în afară de a mânca, mă voi extenua și mai mult.”
• „Dacă mănânc mult după serviciu, mă voi simți mai bine și nu va trebui să mă gândesc la cât de obosită sunt.”

     Apoi, am identificat valorile centrale ale lui Susan: Ce era important pentru ea? Care erau obiectivele personale? De ce merita să se gândească la schimbarea dietei ei? Am rugat-o pe Susan să se gândească la cum ar fi dacă viața ei s-ar îmbunătăți. A explicat că a fi sănătoasă și a avea mai multă energie sunt lucruri foarte importante pentru ea. Am mai întrebat-o ce ar face mai mult și ce ar face mai puțin dacă s-ar simți mai sănătoasă și ar avea mai multă energie. Susan a explicat că dacă ar avea mai multă energie, s-ar implica într-o activitate distractivă și/sau mai semnificativă după serviciu în loc de a mânca excesiv și de a se uita la televizor. A spus că ar face mai multe lucruri cu alte persoane și ar fi mai puțin izolată.

     Am început prin a căuta modalități prin care Susan să își pregătească mediul pentru reușită.

     Am rugat-o să se gândească la un moment din trecut în care și-a pregătit un pachet pentru prânz în loc să își cumpere mâncare de tip fast-food și să vizualizeze acel moment în detaliu. Și-a amintit un moment în care își făcea cumpărături săptămânal și își cumpăra ingrediente pentru mâncăruri simple de pregătit pentru prânz. Și-a amintit și a vizualizat și cât de organizată se simțea în fiecare dimineață în timp ce își împacheta prânzul și gustările pentru ziua respectivă. Apoi, am rugat-o să vizualizeze un moment în care ajungea acasă de la serviciu și își pregătea o mâncare simplă în loc să își cumpere cina la pachet în drum spre casă. Treptat, Susan a început să își imagineze o viață în care are grijă de ea pentru a se simți mai bine și pentru a avea mai multă energie.

     Susan a descris că putea să tricoteze foarte bine în trecut. Îi plăcea să meargă prin magazine să caute fire interesante. Îi plăcea experiența meditativă a tricotatului și, în special, să ofere cadou proiectele terminate. Era înscrisă și într-un grup de tricotat la un moment dat, la care era nerăbdătoare să meargă în fiecare săptămână. Am lucrat împreună pentru a se conecta la experiența de a oferi unei prietene un cadou frumos meșteșugărit. În timp ce își imagina scena, a descris un sentiment de fericire și mândrie pe care nu l-a mai simțit de mult timp. În timpul terapiei cu mine, Susan a adunat materiale de tricotat și a lucrat la câteva proiecte. A înlocuit mâncatul excesiv și privitul la televizor cu o activitate plăcută și de valoare.

     Pe scurt, Susan a parcurs niște pași pentru a-și crea un mediu în care să își îndeplinească obiectivele prin planificarea și pregătirea meselor pentru a reduce consumul de alimente de tip fast-food. Identificând ceea ce făcea excesiv și ceea ce nu făcea deloc, Susan a avut ocazia de a face modificări comportamentale în concordanță cu ideea ei despre o viață mai sănătoasă și despre a avea mai multă energie. O caracteristică esențială a terapiei cognitive pentru pierderea în greutate este că terapeuții și clienții colaborează pentru a identifica valori și pentru a analiza dacă obiceiurile de stil de viață sunt în acord sau nu cu acele valori.

     Prezentarea făcută de dr. Francine Broder nu este realizată cu scopul unui demers terapeutic. În cazul în care vă confruntați cu probleme similare celor descrise în acest articol, vă recomandăm să apelați la un specialist în sănătate mintală. În terapia cognitiv-comportamentală, un specialist psiholog online sau față în față, vă poate ajuta să identificați aceste probleme și să canalizați gândurile și emoțiile în comportamente benefice pentru dumneavoastră și oamenii din jur. 

https://beckinstitute.org/Dr. Francine Broder