Principalele criterii diagnostice ale tulburării de personalitate histrionice includ:
Imaginea de sine instabilă întreține un disconfort psihic intens în toate situațiile în care persoana nu se află în centrul atenției sau al preocupărilor persoanelor din jur.
Viața afectivă este dominată de trăiri superficiale și instabile, dar intens exprimate în sensul demonstrativității. Comportamentul poartă amprenta egocentrismului, hedonismului și a unui farmec superficial, constatându-se o notă de falsitate, de inautenticitate, cu afișarea unei fațade avantajoase pentru sine.
Copleșit de dorința de a se valoriza prin hiperexpresivitate și acțiuni captivante, histrionicul își confirmă mereu dezinteresul pentru lumea din jur, care este percepută ca indiferentă, ostilă sau ca o sursă permanentă de situații neplăcute.
Ca subtipuri ale acestei structuri de personalitate pot fi descrise următoarele : teatral, manierat, liniștit, manipulator-nesincer, impulsiv-necontrolat, infantil-labil și supărăcios. Concepția despre sine este:
“Nu mă simt bine singur”, iar concepția despre lume este: “Trebuie, cu orice preț să mă fac remarcat!”.