Psihoterapie pentru adolescenți

     Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de psihoterapie structurată, directivă și colaborativă ce pune în evidență relația reciprocă între gânduri, comportamente și emoții.

     Vă propun un exercițiu de imaginație: închideți ochii și imaginați-vă cum mâncați o bucățică de ciocolată. Putem observa felul în care un gând/o cogniție (imaginea ciocolatei) poate produce senzații fizice (salivație), emoții (plăcere) și poate chiar comportamente (ați putea chiar să mergeți să mâncați niște ciocolată).

     TCC se bazează pe felul în care stimulii din mediu pot influența creierului nostru care procesează informația într-un anume fel. Această interpretare a situaților de viață va da naștere felului în care gândim, simțim și procedăm. 

     Astfel, în TCC se consideră că există 2 mari abordări prin care se poate lucra cu o anumită dificultate:

-tehnicile comportamentale: prin schimbarea felului în care ne comportăm putem să schimbăm felul în care gândim și simțim; 

-tehnicile cognitive: identifică și lucrează în mod direct cu stilurile disfuncționale de gândire ce produc emoții și comportamente dezadaptative. 

     Când solicităm psihoterapie pentru adolescenți:

se confruntă cu anxietate, depresie, gânduri de suicid

au probleme relaționale sau fobie socială

probleme de comunicare și neînțelegeri în familie

au o criză existențială, de sens, teamă de viitor

indecizie în alegeri importante

suferă de stres sau burnout

     În terapia cognitiv-comportamentală, o expunere (tehnică comportamentală) se poate folosi pentru testarea și contracararea unor asumpții distorsionate (tehnică cognitivă). De exemplu, expunerea la situații care provoacă frică intensă poate duce la o schimbare de perspectivă.

     Astfel, în anxietate socială am putea să evităm să vorbim în public gândindu-ne că nu vom face față, însă dacă ne expunem și trecem prin experiența vorbitului în public putem observa că ne-am descurcat cel puțin la fel de bine ca și alții și următoarea dată vom putea avea un gând mai realist: ”Da, va fi greu, dar pot să ma descurc!”, ce va duce la diminuarea fricii și  a tendinței de evitare a situațiilor viitoare.