Psihoterapie de cuplu

     Când vă antrenaţi cu un antrenor personal de la o sală de gimnastică vă aşteptaţi de la acesta să vă îndrume cum să efectuaţi corect exerciţiile chiar şi în absenţa antrenorului. Acelaşi principiu este valabil şi în cadrul terapiei cognitiv‑comportamentale de cuplu. Ceea ce învăţaţi în cadrul terapiei va trebui să exersaţi şi în afara şedinţelor, fără ajutorul terapeutului.

     Conform cercetărilor, pacienţii care îşi fac temele de casă se vor recupera mai repede şi starea lor îmbunătăţită se va menţine mai multă vreme. La fel este valabil și pentru cuplu sau relațiile în care ne aflăm. Printre aceste teme de casă se numără, spre exemplu: monitorizarea stărilor emoţionale, a gândurilor şi a comportamentelor dumneavoastră; programarea activităţilor individuale și de cuplu; învățarea modalităților de comunicare eficientă; dezvoltarea scopurilor pe care doriţi să le atingeţi în cadrul intervenţiei; atacarea gândurilor negative; gestionarea furiei și a altor emoții negative; acumularea informaţiilor; optimizarea stilului de viață şi alte teme de casă.

     Când avem nevoie de psihoterapie de cuplu:

avem probleme de comunicare

intrăm des în conflicte cu partenerul

nu ne simțim iubiți, validați sau apreciați

ne simțim singuri și triști în cuplu

 în cazul unei relații extraconjugale, a imbolnăvirii unui partener sau consum de substanțe

     Alte forme de intervenţie s‑ar putea să nu fie foarte structurate, dar, în cadrul terapiei cognitiv‑comportamentale, dumneavoastră veţi stabili împreună cu terapeutul agenda fiecărei şedinţe. Această agendă poate include o trecere în revistă a experienţelor dumneavoastră și ale partenerului, din cadrul şedinţei anterioare, tema de casă, discutarea a una sau două probleme cu care vă confruntaţi în momentul de faţă în cuplu, discutarea realizărilor din cadrul şedinţei de faţă şi a temelor de casă pentru următoarea săptămână.

     Scopul acestui tip de intervenţie este să rezolvăm problemele şi nu doar să ne plângem de ele.